Începutul

Camelia, Catalin, Giorgiana, Ioana, Bogdan, Ana, Gabriela, Ancuta, Irina, Stefania, Ela și aș putea continua lista la nesfârșit. Toți aceștia sunt foști colegi de-ai mei, cu care am colaborat în diverse contexte de muncă. Cu toții sunt tineri cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, aflați la începutul carierei lor profesionale. Și, fără excepție, toți au fost muncitori, serioși, competenți, punctuali, cu un simț al responsabilității bine dezvoltat, bine informați și corecți. Oameni de la care toată lumea se putea aștepta la profesionalism, fără niciun dubiu.

Apoi, am o listă mult mai lungă de foști colegi, cu vârste între 30 și 50 de ani, care au fost diametral opuși: neprofesioniști, incompetenți, nepunctuali, adesea agresivi și abuzivi, iar uneori au hărțuit colegii, în special femeile, contribuind la declinul afacerilor și instituțiilor în care au lucrat.

Este vârsta și experiența un criteriu adecvat pentru a evalua competența și angajabilitatea cuiva? Cu toții suntem conștienți că răspunsul este afirmativ, dar experiențele noastre, ale tuturor, demonstrează că un tânăr coleg poate fi la fel de calificat și dedicat ca și unul cu experiență vastă. Atunci de ce persistă acest stereotip în privința angajării? De ce sunt „tinerii din ziua de azi” priviți cu scepticism înainte chiar de a li se oferi oportunitatea de a-și demonstra competența? De ce suntem tentați să angajăm persoane la primul lor job doar pentru că nu putem găsi candidați cu experiență?

Desigur, există și exemple de tineri care nu tratează cu seriozitate responsabilitățile lor și doresc să li se mărească salariul doar pentru a fi prezenți timp de 8 ore, adesea fără a presta în mod adecvat. Cu toate acestea, la fel de des întâlnim și persoane cu experiență pe care nu știi cum să le gestionezi, deoarece sunt de o incompetență uluitoare.

Mă irită profund expresia „tinerii din ziua de azi” rostită într-un ton arogant și critic. În afară de faptul că acești tineri sunt, în mare parte, persoane grozave, această expresie reflectă doar lipsa de înțelegere a faptului că generațiile noi sunt oglinda societății în care au crescut, în care noi i-am crescut. Cea mai puternică formă de educație este exemplul pe care îl oferim celor din jur. Singura formă… Și dacă avem tineri în jurul nostru, avem responsabilitatea să le oferim un alt exemplu, un alt comportament, un alt discurs, un alt mediu, o altă societate… Așadar, de ce nu ne plac tinerii? Pentru că ne reflectă societatea în care trăim, iar noi suntem parte din aceasta. Da, fiecare dintre noi reprezintă societatea.

Așa că mi-am asumat această provocare: să contribui la schimbarea contextului în care tinerii se dezvoltă. Sunt conștientă că nu pot schimba întreaga societate cu un singur proiect, dar sunt ferm convinsă că pot oferi tinerilor un alt cadru de dezvoltare în ceea ce privește angajabilitatea lor.

Îți promit că, dacă le oferi un mediu în care le poți recunoaște abilitățile și îi poți îndruma să se dezvolte, dacă le oferi sinceritate, corectitudine, respect (da, respect), răbdare, empatie, susținere și profesionalism, vei vedea în „tinerii din ziua de azi” ceea ce văd și eu.

Nu mă crezi? Te provoc să încerci! 🙂

Publicat de:

Irina Ivan