Uniformizare versus autenticitate

Uniformizarea, asta ni se predă, foarte pe scurt, în sistemul educațional de azi. Toată lumea trebuie să știe același comentariu învățat pe de rost, aceleași formule învățate și alea tot pe de rost. Puțini profesori ne învață să gândim, să învățăm, să punem întrebări, să dezbatem. În principiu, trebuie să stăm cuminți în bănci și să fim atenți, apoi să scriem tot ce am memorat. La finalul zilei, linia se trage sub cel care s-a conformat cel mai bine unui sistem de reguli. Fapt care, în sine, nu este unul nociv. Regulile sunt bune, plierea pe aceleași standarde pe care să le aplicăm cu toții pentru buna funcționare a întregii societăți este, iarăși, ok.

Dezechilibrul se produce când ești învățat doar asta și problema intervine când te duci la primul interviu de angajare și ești întrebat ce te diferențiază de ceilalți. Când trebuie să scrii în CV, negru pe alb, de ce ești mai bun decât celălalt. Și nu la matematică. Când autenticitatea și cunoașterea de sine fac diferența între un Da sau un Nu. Când felul în care pui problema la interviu, întrebările, discursul pe care îl ai în fața angajatorului pot face ca un CV să conteze cu adevărat sau să devină nul, indiferent de ce scrie în el.

Când afli că: să ai inițiativă, să rezolvi probleme într-un mod creativ, out of the box, și să pui întrebări este un must, fără de care nu ai prea mari șanse să treci de perioada de probă. Și așa că ești tânăr, nu ai experiență, și abia ai trecut cu chiu, cu vai, de interviu!

Păi… nu e prea corect! Nu ți-a spus nimeni până acum să fii creativ și să gândești out of the box, că luai nota 4 și nu treceai BAC-ul dacă o făceai!

Așa că te trezești brusc într-o nouă lume care îți cere total altceva decât ți s-a cerut până acum! Pffff!

E pentru prima oară, poate, când te izbești de conceptul de soft skills. Și toată lumea se comportă în jurul tău de parcă ar fi trebuit să fii deja AS la toate astea! Păi și de ce nu ești? De ce nu ți s-a predat în școală asta? De ce nu ți-au cerut profesorii gândire creativă și inițiativă, ci să tocești și să nu comentezi? De ce nu ți-au dezvoltat munca de echipă și tu a trebuit să te chinui singur să faci nu știu ce proiect? De ce când, un coleg a fost agresat de un profesor sau de către un alt coleg, direcțiunea a tăcut și nu te-a învățat despre empatie și curaj?

Sunt multe întrebări la care sistemul nu poate răspunde. Și pentru a răspunde la ele este nevoie de multe alte articole și proiecte în acest sens.

La ce îți pot eu răspunde, însă, sunt toate întrebările pe care le ai despre soft skills și cum le poți dezvolta.

Hai să luăm o situație concretă și să vedem cum ne ajută soft skill-urile.

Managerul prezintă noul proiect la care trebuie să lucreze toată lumea, în echipă, așa că face o ședință cu toți angajații în spațiul de coworking.

• abilitatea de a asculta activ este prima de care ai nevoie când managerul îți spune ce ai de făcut. Atunci când asculți cu răbdare, prezent, conștient de întregul context și, dacă ai întrebări, să le pui în momentul potrivit, fără să întrerupi, dar și fără să lași ședința să se termine dacă nu te-ai lămurit.
• atenția la detalii te ajută să nu pui o întrebare la care s-a dat deja răspunsul, dar într-un alt context.
• inteligența emoțională te ajută să observi că doamna Maria, noua secretară de 55 de ani, nu știe să folosească noua imprimantă de ultimă generație, care a fost montată exact azi, cu jumătate de oră înainte de ședință. Așa că doamna Maria nu a apucat să învețe cum funcționează și nici nu are prea mari inclinații tehnice. Dar tu ai apucat să te „joci” cu ea pentru că ai aceste abilități în sânge. Și îți mai și place să descoperi ceva nou! Revenind la inteligența emoțională, ea te ajută să observi faptul că doamna Maria se află într-o poziție extrem de dificilă când managerul îi cere să facă pe loc 25 de copii ale noului raport. Mai știi și că managerul tău poate deveni agresiv dacă lucrurile nu se întâmplă foarte repede. Așa că te strecoari ușor printre ceilalți colegi și, foarte discret, faci tu treaba doamnei Maria. Deci ai avut și inițiativă, ai fost și orientat către soluții. Good job! Ai demonstrat că ai un nivel ridicat al inteligenței emoționale, dar și că lucrezi bine în echipă. Că ai tăi colegi se pot baza pe tine, că ești de încredere și că nu îi lași la greu.
• să câștigați cu toții, în timp ce lucrați în armonie împreună, înseamnă lucru în echipă și este una dintre cele mai căutate abilități în 2024.

Printre angajatorii de top se vorbește chiar că se preferă un coechipier foarte bun dar mai puțin calificat, în favoarea unui om foarte calificat, dar pe care nu îl suportă nimeni. Interesant, nu? Ceea ce se caută acum este un om cu care să se lucreze ușor, pentru că informația și experiența pot fi acumulate la job.

Alte abilități căutate de angajatori sunt:

• comunicarea
• adaptabilitatea
• rezolvarea problemelor și orientarea către soluții
• autodisciplina și organizarea
• curajul de a inova
• creativitatea

Vestea bună este că toate aceste abilități se pot dezvolta și exersa la fel ca orice alt skill. E ca mersul pe bicicletă: unii învață mai repede, alții cad de foarte multe ori la început, dar, cu perseverență, toată lumea poate învăța să meargă pe bicicletă. Contează aplecarea naturală către genul acesta de activitate, bineînțeles. Contează și locul unde înveți. Și bicicleta. Foarte, foarte mult contează și persoana care te învață.

Sunt mai multe moduri prin care ne putem dezvolta și șlefui abilitățile personale, dar cred că practicarea sportului de echipă și a anumitor forme de artă sunt cele care contribuie într-un mod natural și complex la identificarea și șlefuirea soft skill-urilor.